Era odată o fată oarbă, care s-a izolat de toţi şi toate, nu vroia să stea cu ea decât prietenul ei.

  - Tot ce-mi doresc mai mult e să pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea.
  - Vrei să te căsătoreşi cu mine? i-a propus într-o zi băiatul.
  - Nu mă voi căsători dacă nu pot vedea, răspunse ea iritată.
La ceva timp, pentru fată a apărut o pereche de ochi donaţi. A putut vedea şi în momentul când s-a uitat la prietenul ei, a văzut că şi el este orb.
  - Nu mă pot căsători cu un orb, a spus fata şi s-a întors să plece.

Înainte să dispară sunetul paşilor ei, băiatul i-a şoptit :
   - Să ai grijă de ochii mei, te rog...